E PRIMĂVARĂ ! de ”Osiris”

E  PRIMĂVARĂ ! de ”Osiris” O, primãvarã dulce!  Cu mâinile-ţi suave de petale,  tu porţile luminii le-ai deschis şi picurã din ea pe tot pãmântul  culori, miresme, triluri, viaţã şi iubire.  O, primãvarã minunatã!  Cu tine, alerg   sau zbor,   sau poate doar visez  cã între douã ceruri eu plutesc:  un cer albastru, de safir,  deasupra mea,  curat ca lacrima de îngeri, şi-un un cer atât de verde  la picioare,  încât presimt c-o sã înmuguresc!  Înot prin verde,   un verde crud,   un verde proaspãt ca un suflet de copil,  un verde nesfârşit şi foşnitor  ca valurile mãrii de smarald.  E soarele mirat, invidios  pe verdele în care s-a-mbrãcat Pãmântul şi îşi trimite toate razele  sã scotoceascã şi sã ia în cer  mult verde,  cât mai mult:  fire catifelate de iarbã,  flori,  copaci şi cuiburi,   pãsãri… Nici nu mai ştii de eşti în cer  sau pe Pãmânt!...  Priveşte!  Aici, un cãrãbuş cu-aripi de jad,  se-nalţã, jucãuş, pe-o razã lacomã de soare,  dincolo, o creangã de zarzãr  devine o nouã constelaţie pe cer… Cum sã nu zbori,  cum sã nu înoţi prin verde,   cum sã nu fii copil,  când primãvara dulce,  cu mâinile-i suave de petale,  porţile luminii le-a deschis şi picurã din ea pe tot pãmântul  culori, miresme, triluri, viaţã şi iubire ?