luni, 30 ianuarie 2017

DESCULȚĂ CALC PRIN FULGII.... - de amely-dely




 


DESCULȚĂ  CALC  PRIN  FULGII....


de amely-dely


Desculţă calc prin fulgii,
 răsturnaţi de iarnă;
ţesute gânduri triste,
 încearcă sa mă cearnă...

dureri se strâng sub talpă,
arzând de dor ninsoarea;
 în calea iernii sparte,
 rămane doar uitarea...

 în mersul meu tăceri,
 îngheaţă pe deplin;
şi în gânduri nesfârsite-
se preschimbă în suspin...

 sub paşii mei atâta alb,
 frânt, s-a irosit;
 când în doruri incolore-
nu eşti de găsit.


 http://clape-de-pian.blogspot.ru/


 






vineri, 20 ianuarie 2017

DECIMUS JUNIUS JUVENALIS - SATIRE


http://www.wissen.de/sites/default/files/styles/lightbox/public/wissensserver/jadis/incoming/45752.jpg?itok=01T2I7pN

Decimus Junius Juvenalis (cca 60 - cca 127 cf. Enciclopedia Britannica)


Opera satirica a lui Iuvenal, ca și epigramele lui Marțial, reprezintă reacția spiritului realist față de poezia ”erudită” - cultivată cu predilecție de unii predecesori și contemporani ai acestora.

Temele celor 16 satire ale lui Iuvenal, orânduite în 5 cărți, le constituie - după propria mărturie a autorului -  dorințele, temerile, plăcerile, bucuriile, ca și declamațiile retorilor care umpleau cu elucubrațiile lor sălile publice din Roma imperială.

Originea umilă a satiricului - copilul sau nepotul unui libert - se vădește în spiritul de revoltă de care e stăpânit de câte ori amintește de domnia tiranică a împăraților Nero și Domițian, de abuzurile și desfrâul patricienilor și ale potentaților din timpul său.

Declamații elocvente, creații ale unui temperament cu adevărat poetic, satirele lui Iuvenal, relevând adevăruri cumplite - semne ale decadenței claselor favorizate - conțin paaje remarcabile prin verva lor scânteietoare.



https://pictures.abebooks.com/RONBIBLIO/md/md99167756.jpg



SCRIITORII
(VII, 27 - 64)

Tu, scrib nefericit, frângeți condeiul
Când lupte și războaie ai cântat
În veghile de noapte urgisit
Când ai făcut să salte ritmul epic în poeme.
Pe acestea rupe-le mâhnit
Tu în mansardă sau în cocioabă de-ai gândit
Că vreodată chipul tău slăbit
Va fi printr-o statuie nemurit.
Alt chip nu e.Ce-aștepți de la bogat ?
Să-i laude pe marii scriitori și să-i admire ?
El a rămas avar, nătâng și se pricepe
În astea, cum copiii se pricep s-admire
Culorile unui păun, ale Junonei paseri.
Trec anii când pe mare să te avânți mai poți
Sau să răstorni tu brazda cu fierul de  la plug;
Războiul sângeros acum te umple de dezgust.
Ești gârbovit acum și sila te apasă; 
Locvacea bătrânețe, sărac cum ești te-ndeamnă
Să nu mai vrei nimica: nici poezii, nici lauri.
Dar e șiret bogatul, el cată să te-ntreacă
Chiar și în poezie. Tu i te pleci în forum,
Că-i mai bogat ca tine, închinător la Muze
Și zeului Apollo. Bogatul...face versuri
Se crede chiar poet, emulul lui Homer,
Și-i dă un lustru încă, spunând c-așa e moda
C-așa se și cuvine lăvindu-i pe eroi.
Tu, biet poet, mânat fiind de setea de slăvire
Vrei să-ți reciți poemul cel izvodit de tine;
Patronu-ți dăruiește o cameră stingheră
Și umedă și rece. - Tu arta de-ți arăți
Te prinde disperarea, dar el se și pricepe
Să-adune pe liberți, s-aplaude poemul
Atunci când lui îi place.
Ce preț îți dă atuncea bogatu-nchipuit ?
Nici cât te costă-un scaun pe care l-ai tocmit
Ca să-ți ornezi, tu sala în care-au să răsune
A tale versuri toate din glasu-ți răgușit.

(traducerea: Gr. Tănăsescu)


http://www.freelogovectors.net/wp-content/uploads/2012/08/roman-elements01.jpg

PUTEREA EXEMPLULUI
(XIV, 1- 59)

Sunt multe, știi Fuscine, ce-s demne de o faimă
Și tristă și urâtă și urme ele lasă
În suflete curate, când chiar copiii voștri
Le văd l-ai lor părinți.
De joacă tatăl zarul, tot zarul o să-l spurce
Și pe copilul fraged, privind la tatăl său.
Nimica nu-l așteaptă pe-un tânăr nărăvit,
Risipitor și lacom cum a văzut acasă.
Mâncău de bunătățuri, de trufe și becațe.
Copilul la o vârstă de șapte ani când vede
Cum cina se preschimbă cu-alai și mirodenii,
Așa i se imprimă în suflet că o mie
De dascăli nu-l dezvață de-nvățul de acasă.
Te-ndeamnă un Rutillus să ai un suflet blând
Și să nu faci ponoase decât de cele mici ?
Te învață că și sclavii sunt ca și noi
Sunt oameni ? Te-nvață să fii crud ?
Ce simte el când vede un bici încolăcit -
Le aude pe sirene ? știe că Antifat, Polifem
Sunt gazde-îngrozitoare ? E oare fericit
Când un călău netrebnic ucide-n chinul aprig
Un sclav nenorocit ?
Ce spune el când lanțul apasă iar grumazul
Când sclavi, nenorociți, târâți sunt
În caverne, în închisori și-n carceri ?
Tu vrei ca fiica Largei să nu-și înșele soțul -
Când fata gâfâind abia înșiră nume
De-amanți ai mamei sale ?
Ce a zăvut la mă-sa, așa face copila -
Tăblițele cerate le dă la ticăloși
Ca să-i vestească-amanții.
Natura glăsuiește: ne strică, ne ucide
Exemplul rău de-acasă, când ne pătrunde-n suflet,
Când cei ce-l făptuiesc sunt chiar
Părrinții noștri și rudele de-aproape.
Dar vei găsi și tineri, odrasle zămislite
De Prometeu cu artă și doritor de bine
Chiar neurmând ei pilda  ce-o văd la a lor săi:
De mulți, vai mulți ! se-ndeamnă
Să le urmeze pilda părinților netrebnici
Pe căile greșelii, în vicii îngropați !
Acesta e îndemnul: fugiți de fapte rele !
Temeiuri sunt destule: copiii vor urma
Doar lucrurile rele, urâte, rușinoase
Ușor pe Catilina îl vei urma în toate,
Dar greu e să fii Brutus sau unchiul lui - să știi !
Nimic din ce e josnic să nu afle copiii de la părinți;
Departe de orgii, de chefuri nesfârșite -
De viața parazită pe țănci tu să îi ții !
Părinți, copiii noștri - ei merită respectul -
Cu candidul lor suflet ne pot împiedica
Să săvârșim o faptă din cele îngrozitoare
Cu zâmbetul lor dulce o lecție ne-or da !
Iar cînd odrasla noastră a săvârșit o faptă
Din cele mai nedemne, noi oare-nveninați,
O vom mustra și bate și alunga, noi, oare -
Știind doar fiecare
Că nu-i el vinovatul - ci noi - prin pilda noastră -
I-am schilodit și trupul și sufletu-i curat ?

(traducerea: Gr. Tănăsescu)


http://scontent.cdninstagram.com/t51.2885-15/s480x480/e35/12747698_1533173676977936_1581411947_n.jpg?ig_cache_key=MTE5OTM5ODU5NTk3MzU3NTcxMw%3D%3D.2


joi, 12 ianuarie 2017

IARNĂ GREA - de Corneliu Chiorescu





IARNĂ  GREA

de  Corneliu Chiorescu


Norii plumburii,cu mâna
 Dacă vrei îi poţi atinge,
 Astăzi este săptămâna
 Ne-ncetat de când tot ninge!

 Zăpada se tot aşterne,
 Peste sat,peste pădure,
 Iarna mantia îşi cerne
 Peste vise premature!

 Stau la geamul cu verdeaţă,
Ghiveciuri interioare,
 Când ea iscălind citeaţă
Vâjâie cu nepăsare.

 Tot învăluie nămeţii
 De zici că-i sfârşit de lume
Şi împedică drumeţii,
 Pârtii troienind anume!

 Peste casele ascunse
 În zăpezile imense,
 Doar de coşuri sunt pătrunse
Şi de fumurile dense...

 Mari troiene,albe valuri,
 Ctitorie nesfârşită
Cu bijuterii la geamuri,
 Iarna nu-i prea obosită!

Ba mai vine cu-ajutoare,
 Cu-aliaţii ei de-o viaţă
 Şi ne urcă pe cuptoare
 În ameninţări de gheaţă.

Cred, ne vom închide-n case,
 Pe faţă să-şi dea arama
 Cu manifestări geroase
 Prin tot satul să dea iama!

 Doar la gândul cum că are
 La a ei nouă cojoace,
 Ace pentru fiecare ,
 Câte unu-a să dezbrace!

 Pân' atunci aştept eroic!...
 Scuture din cojocele!
 Eu rămân lucid şi stoic
 Credincios iubirii mele!

( Vezi"Iubire de-o viaţă")













PROTOCOL - de Corneliu Chiorescu




PROTOCOL  

de  Corneliu Chiorescu

Tristeţea mă invită iar
 La rendez-vous în prag de seară,
Să mă aştepte-n cap de scară
Într-un decor galben-muştar,
 Întrevedere de coşmar
 Ce-am s-o suport ca pe-o povară !


N-am s-o întreb ,nici nu mă mir
 Că vrea ,la fel ,în nopţi de iarnă
În inima-mi culcuş s-aştearnă,
De-aceea azi mai abitir
 M-aşteaptă ca pe-un mosafir
 În suflet ea să mi se toarnă !


Eu o cunosc ,o ştiu de mult,
 E prefăcută şi vicleană
 Şi are veşnic câte-o toană,
Dar cred că astăzi n-o ascult
 Cu riscul că am să-i insult
 Postura ei de-amfitrioană...


E pregătită să apară,,,
Numai mătase şi paiete
 Cu toţi luceferii în plete ;
 O minune de fecioară,
O-ntâlnesc !...A câta oară ?
Fără iluzii şi regrete !


 O vreme vom fi megieşi !...
 Afară a-nceput să ningă,
Tristeţea iar o să învingă
Cu arma ei ce nu dă greş,
Vrea cu ambiţii de cireş
Un geam de ghiaţă să-mi atingă !




luni, 2 ianuarie 2017

GUSTAF WILHELM PALM (1810-1890) - picturi





https://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/thumb/1/1a/Gustaf_Wilhelm_Palm.jpg/220px-Gustaf_Wilhelm_Palm.jpg


 Gustaf Wilhelm Palm s-a născut lângă Kristianstad , în sudul Suediei.  Din 1828 a studiat pictura la Academia Regală suedeză de Arte din Stockholm.  După ce și-a terminat studiile,  a calatorit la Berlin, în 1837, pentru a primi un tratament pentru o boală de ochi.  El a plecat apoi la Viena, unde a stat timp de trei ani, înainte de a trece în Italia, în 1840. El a trăit timp de unsprezece ani în Italia - mai ales la Roma - unde s-a asociat cu pictori expatriati germani și scandinavi.  La intoarcerea in Suedia in 1852 a fost ales membru al Academiei Regale, unde din 1859 a predat pictura până când s-a retras în 1880. 

 În 1856, Palm s-a căsătorit cu Eva Sandberg - fiica pictorului si profesorul Johan Gustaf Sandberg .  Fiica sa, Anna Palm de Rosa (1859-1924) a fost , de asemenea , o pictoriță (de peisaje) foarte realizată. 


















http://www.rome-roma.net/artmodule/gustaf%20wilhelm%20palm/gustaf%20wilhelm%20palm%20-%20piazza%20barberini%20-%201879.jpg












http://www.biennale-paris.com/exposantsPicture/00caf1cf-0794-4fd7-b881-b08044483695.jpg



https://pbs.twimg.com/media/CspC7BeXgAAmLQN.jpg