Atacul de la Smardan - de Nicolae Grigorescu (1838 - 1907)
Expusa in 1885, marea compozitie Atacul de la Smardan de Nicolae Grigorescu, o comanda a Primariei Capitalei, a dat loc la numeroase comentarii din partea vizitatorilor. Intr-o zi, un general i-a obiectat pictorului ca in tablou nu a redat intocmai realitatea, pentru ca a prezentat numai soldati, omitand pe nedrept ofiterii care i-au condus pe campul de lupta. Artistul, fire sfielnica, i-a raspuns iritat, cu multa promptitudine:" In elanul lor patriotic, ofiterii erau atat de mult inaintea ostasilor incat au iesit din cadrul tabloului meu..."
Cerdac cu flori - de Gheorghe Petrascu
Un posesor al unui presupus tablou de Petrascu, s-a adresat artistului cerandu-i, dat fiind ca unii se indoiau de paternitatea atributiei, sa-i spuna adevarul si, in caz ca este autentic, sal- iscaleasca. Cum respectivul dorea, din amor propriu, cu orice pret iscalitura, a platit indoit pretul de cumparare a tabloului, iar Petrascu, desi stia ca nu-i apartine lucrarea, a semnat incasandu-si banii.
Tataria din Balcic - de Lucian Grigorescu (1894 - 1965)
Certandu-se intr-o zi cu o florareasa, pictorul Lucian Grigorescu a ajuns la politie, unde, pentru a impresiona, s-a recomandat ofiterului de serviciu: academician Grigorescu, pictor. In timpul interogatoriului, tiganca facand niste afirmatii neadevarate, Grigorescu, indignat intervine. Politistul, dojenitor, ii spune cu condescendenta: "Maestre, dumneavoastra cu boii dumneavoastra, iar eu cu interogatoriul". In fata confuziei, Lucian Grigorescu a amutit, ceea ce a permis politistului sa se lamureasca nu numai asupra cazului anghetat, dar pana la urma sa-si dea seama de gafa.
Intoarcerea de la sapa - de Corneliu Baba (1906 - 1997)
Un vechi amic al lui Corneliu Baba ii solicita o intalnire. Maestrul ocupat il amana de mai multe ori, ca pana la urma sa accepte o intalnire la Athenee Palace. Stand la masa, interlocutorul ii tamaiaza succesele si ii spune pasul, fara insa a avea raspunsul si sprijinul scontat. Urmeaza o pauza lunga, dupa care comeseanul il intreaba pe Baba, vazand ca ospatarul se indreapta catre ei: "Mai luam un rand" - "Fie", raspunde Baba. "Maestre, se adreseaza cu zaduf comeseanul catre ospatar, adu-i maistorului inca o bere, iar mie inca o tuica..."
Peisaj din Mogosoaia - de Lucian Grigorescu (1894 - 1965)
Octavian Mosescu, in cartea sa Din jurnalul unui colectionar ne reda o intamplare cu Lucian Grigorescu petrecuta in 1931, cand el era primarul Balcicului. <<Obtinusem din partea guvernului votarea legii pentru improprietarirea artistilor, cand Lucian Grigorescu, pocait, veni la primarie: As vrea sa pun capat vagabondajului, ma incredinta el. Sa ma asez undeva, sa-mi fac un atelier si sa traiesc in liniste de acum. Unde as putea mai bine, decat in acest paradis al naturii ?" Am inteles dorinta prietenului si i-am dat, in schimbul unui tablou pentru muzeul orasului, cel mai frumos loc, deasupra plajei, cu tufisuri de smochini si umbra de migdali. Nu trecura cateva luni si Lucica veni, de data asta trist, chinuit de ganduri, sa se planga:" Sunt un nenorocit. Port cu mine un blestem. Vagabondul din mine nu-mi da ragaz. Mi-i teama sa nu evadez...Sa plec in lume !" "Dar cu locul ce faci ?" - l-am intrebat impresionat de aceasta marturisire. "Tu ce ma sfatuiesti ?" - ma ruga, asteptand raspunsul ca o salvare. "Sa-l vinzi", i-am raspuns. "N-ai sa te superi. Tu stii ca sunt lastunul pe care tu il ingrijesti. N-am avut incotro. L-am si vandut cu 60.000. lei". A doua zi pleca la Cassis.>>
Dealul alb - de Lucian Grigorescu (1894 - 1965)
Revenit pentru scurt timp in tara, cu prilejul expozitiei personale din 1935, Lucian Grigorescu s-a stabilit imediat la Balcic, unde a pictat mai multe luni in sir. Intr-o zi, intorcandu-se la pranz acasa de la peisaj, in dreptul locuintei unde era gazduit, un copil de tatar ii ofera spre vanzare o broasca testoasa. Induiosat, o cumpara, dar nu inainte de a afla de unde a luat-o. Dupa ce a mancat, pe o caldura torida de vara, a dus broasca testoasa de unde a fost luata, distanta de vreo cinci kilometri. Dar copilul, avand nevoie de bani, se invatase sa-i iasa zilnic inainte cand se intorcea acasa si sa-i ofere spre vanzare broasca testoasa. Urma cumpararea si apoi ducerea testoasei, de catre Lucica, la locul ei. Dupa vreo doua saptamani, timp in care intalnirea avea loc zilnic si se desfasura dupa acelasi ritual, aflasera despre aceasta intamplare toti cei veeniti in Balcic. Intr-o seara, la cafeneaua lui Mahmud, actorul Puiu Iancovescu i-a spus ironic, fata de ceilalti comeseni, care se vaitau de scumpetea vietii: "Draga Lucica, ce-ar fi sa-ti aduc eu de maine broasca testoasa ? Mi-as scoate cheltuielile de sezon ". Pictorul a lasat capul in jos si n-a raspuns. A doua zi, spre deceptia copilului, n-a mai cumparat broasca testoasa, dar i-a dat in schimb un bacsis.
Cosasi odihnindu-se - de Camil Ressu (1880 - 1962)
Ion Minulescu a povestit urmatoarele despre C. Ressu, cand cutreierau impreuna cafenelele din Paris: Camil Ressu, cu paralia larga, in care-i intrau marile urechi dar si ultima "midinette", sterpelita de la noi, pastra o mina foarte solicitata. La un moment devenise misterios si privea ingrijorat in jur. Cecilia Cutescu Storck il ceruse insistent in casatorie. De atunci, Camil isi schimbase ruta, circula mai mult pe cheiul Senei, ca la aparitia artistei, sa se arunce in valuri.
"Coana Lucica", cum era denumita in intimitate Lucia Demetriade Balacescu, s-a bucurat nespus de mult afland de la Esmee Gafencu, prietena sa, ca acesteia, cand l-a intrebat pe Pallady ce parere are despre un tablou al ei, pe care il cumparase recent, artistul ii raspunsese "as fi dorit s-al iscalesc eu". Cu prima ocazie, cand acesta i-a vizitat o expozitie personala, l-a intrebat cu candoare, cu emotie si cu voce nesigura: "Ce tablou va place mai mult ?" Renumitul pictor, dand roata imprejurul salii, dar fara sa se uite la vreun tablou, intinse deodata celebrul sau baston catre o planta grasa de apartament, aflata pe fereastra, si zise cu o voce tunatoare si cu "acsant moldovinesc": "Aista imi place !"
Peisaj dobrogean - de Nicolae Darascu (1883 - 1959)
(Pictorul meu preferat - de aceea am pus acest tablou)
