POEZIE POPULARA - de Ioan Barac (1776 - 18480)

POEZIE  POPULARA de  Ioan  Barac  (1776 - 18480)    Dorit-am de măritat      Ca să-mi capăt un bărbat      Mai nimic nu mi-am fetit      Bată-l piatra de iubit !      În brață m-au aruncat,      Bată-l piatra de bărbat,      Pînă-n gît m-am îngropat.      Unde-s acum fetele      Să-mi jelească zilele ?      În ce grijă m-am băgat      Bată-l scîrba măritat !      Că mi-au dat dorul de cap,      De bărbat nu pot să scap.      O, dragă luniță,      Varsă-mi luminiță,      De sus peste mine      Caută cu bine,      Că-mi e săgetată     Inima mea, iată     Eu mă rog de tine      Scapă-mi pe mine      Dintr-o zăpăceală     Care cu greșeală     Mi-au fermecat firea      Și toată simțirea.      Lună strălucită,      Însă cu oftare,      Te rog foarte tare      Să-mi iai o durere,      Dacă ai putere,      Ce mă bîntuiește      Inima-mi căznește      Și trage să moară     De-un ochi de fecioară,      De care deodată     Fusă deochiată ;      Însa ea nu știe      Că ce-mi este mie.