sâmbătă, 15 februarie 2014

NĂDEJDE - de Daniel Brânzei




NĂDEJDE

de  Daniel  Brânzei

Gândesc ades în cumpăna-nserării
La ziua care moare înc-o dată
Și mă întreb: "E oare-a înnoptării
Izbânda ? Cerul n-are leac ?"



"Atunci când ura biruit-a firea
Și când prăpădul noaptea și-a întins,
Nu-i întrupare-n stare omenirea
Din necuprins s-o opreasca înadins ?.



"S-o lege-n loc și-n frâu să-i pună fuga
ce spre abis o poartă nesfârșit.
Să-i spuie nopții: "Nu !" S-asculte ruga
Și să ne-ntoarcă iar spre răsărit ?"



Din cer înalt, Luceafăr din tărie
Îmi spune tainic sfat din infinit:
"De-i moarte noaptea care va să vie,
Christos e zorii care-au răsărit !"