joi, 24 noiembrie 2011

POEZIE LATINĂ - LUCRETIUS




TITUS  LUCRETIUS  CARUS
          (97 - 58 î. Hr.)

Viața genialului autor al
Poemului naturii, despre care nu avem decât știri cu totul restrânse, se confundă cu opera lui monumentală.

Poemul naturii (De Natura rerum) - alcătuit din 6 cărți - unic în genul lui în literatura latină și universală, își propune să ne înfățișeze - cu mijloace poetice desăvârșite, la cel mai înalt grad de tensiune artistică și umană - doctrina filozofului grec Epicur.

Filozof și poet materialist, Lucrețiu țintește prin Poemul său să-i elibereze pe omeni de temerile ce le sunt inculcate de credințele deșarte în zei, de reprezentările mitice și fantastice în care el combate, cu logică și pasiune, tot atâtea frâne și opreliști în calea progresului umanității.

Rațiunea, ea singură, și luminile ei pot explica în concepția poetului  nașterea luminilor și feeria Universului.

Atomii și legile fizice, materiale care guvernează alcătuirea, evoluția și ființarea corpurilor, a lucrurilor ca și a ființelor, constituie ”materia poetică” din care e clădit
Poemul naturii.

Blamat de gânditorii idealiști pentru concepția sa materialist-științifică, chiar și  cei mai înverșunați apologeți ai viziunii idealiste a lumii n-au putut să nu recunoască geniul poetic al lui Lucrețiu, energia și patetismul lui inimitabil, forța sa artistică cu care știe să anime natura și să ne facă să înțelegem cauzele reale ale suferințelor și temerilor omenești.

”Sublimul Lucrețiu” cum îl numește confratele său Ovidiu, a fost prețuit de generații și generații de scriitori care au fost influențați de opera sa și de desigur, de numeroșii săi cititori.









POEMUL NATURII

INVOCAȚIE CĂTRE VENUS
           ( I, 1 - 49)


Tu, născătoarea ginții lui Enea,
Tu, zeilor ș-al oamenilor farmec,
O, Venus, rod de viață, care pururi,
Sub bolta cea de stele călătoare,
Împoporezi câmpiile mănoase
Și marea purtătoare de corăbii;
Prin tine doar tot neamul de ființe
Începe-se și, scos din întuneric,
Prin tine vede-a soarelui lumină.
Din calea ta fug nourii, zeiță,
Și vânturile; iscusit, pământul
În drumul tău așterne flori suave
Și ție râde linul mării, ție,
Scăldat în valuri de lumină, cerul
Zâmbește blând ! Când zori de primăvară
S-au revărsat, și roditorul zefir
Descătușat începe iar să bată,
Atunce zburătoarele din aer
Vestesc întâi sosirea ta, zeiță,
De focul tău la inimă pătrunse,
Și ca turbate, vitele tot zburdă
Pe pajiștile cele desfătate,
Și ape repezi trec înot: robită
De tine, fiecare te urmează
Oriunde vrei s-o duci pe fiecare,
Pe mări, pe munți, pe râurile-n clocot,
Pe verzile ogoare și prin cuiburi
Tu, strecurând iubirea dulce-n piepturi
La toate vietățole, pe toate
Le-ncingi de dor să-și veșnicească neamul.
Fiindcă dar tu singură natura
O cârmui, și pe țărmurii luminii
Nimic nu poate-ajunge fără tine,
Nici bucurie nu-i, nici desfătare,
Pe tine eu acum te vreau părtașă
Să-mi fii la scrisul versurilor mele,
Pe care mă încerc a i le face
Lui Memmius al meu despre natură,
Lui Memmius, care-ai voit, zeiță,
Oricând mai sus ca alții să se-nalțe,
Încununat cu daruri întru toate.
Deci tu cu-atâta mai vârtos, o, zee,
Dă farmec veșnic graiurilor mele !
Iar trebile războiului într-asta
Pe mări și pe uscaturi, pretutindeni,
Tu fă-le să adoarmă liniștite !
Căci numai tu poți ajuta cu pacea
Pe muritori: războaiele cumplite
Le poartă Marte, zeul cel puternic
În arme, care-adeseori s-aruncă
La tine-n brațe, doborât de rana
Cea veșnic-a iubirii: cu grumazu-i
Rotund lăsat pe sânul tău,  nălțându-și
Spre tine ochii donici, el te soarbe
Cu ochii și te jinduie pe tine;

Răsufletu-i fierbinte i s-atârnă
De gura ta. Pe-acesta tu, zeițo,
Cum stă culcat pe spate, înfășoară-l
Cu trupul tău cel sfânt și dulci cuvinte
Șoptește-i tu din gură, preamărito,
Și cere-i pacea pentru Roma noastră !
Căci eu nu pot cu inima-mpăcată
Să cânt natura-n zile de restriște
Și nici ilustrul Memmius nu poate
În vremuri ca aceste să nu vie
În ajutorul tuturor.




ÎN FENOMENE SE DĂ O LUPTĂ
       ( II, 569 - 580)

Pentru aceea, nici puterea morții
Nu poate birui pentru de-a pururi,
Nici îngropa ființa pe vecie,
Și nici puterile vieții, care
Urzesc și fac să crească toate, nu pot
Să veșnicească cele zămislite.
Din veșnicie s-a încins rîzboiul
Atomilor, și biruie când unii,
Când alții; pururi forțele vieții
Sunt când învingătoare, când învinse:
Cu bocetul de moarte se amestecă
Și țipătul pe care-l scot copiii
Când vin întâi pe țărmurii luminii;
Și nici o noapte după zi nu vine
Și nici o auroră după noapte,
Fără s-audă vaierele pruncilor
Și plânsetele-nsoțitoare morții,
Cernitului convoi de-nmormântare.



POEZIE LATINĂ - CAIUS VALERIUS CATULUS


CAIUS  VALERIUS  CATULUS
             87  -  54 î. Hr.





Autor de grațioase epigrame și elegii, Catul excelează în poemele scurte, pline de naturalețe și patos.

Influențat de poeții greci din epoca alexandrină, de la care împrumută multe din procedeele lor caracteristice - în primul rând preocuparea pentru forma aleasă, pentru șlefuirea extremă a versului, în strofele sale răzbat însă  și influențele poeziei elene;  gingășia poetei Safo, pasiunea și avântul lui Alceu, sinceritatea lui Arhiloh, patosul lui Simonide și nu mai puțin etosul grav al unui Pindar.

Dintre poemele lui de mai mare întindere menționăm:
Cântecul de nuntă al lui Peleu și Tetis (Epithalamus Pelei et Thetidis), Cosița Berenicei (Coma Berenicis), dar faima lui Catul este dată de poeziile ”ocazionale”, așa-numitele Nugae (”Nimicuri”) unde geniul său artistic se vădește în fiecare stih.

Îndrăgostit de Lesbia, demonul vieții sale, poetul îi dedică acesteia un mănunchi de giuvaeruri lirice, pline de farmec și naturalețe.

Considerat ca unul din inițiatorii poeziei noi la Roma (poeții neoterici), creația lui Catul poartă semnele modernității în raport cu modalitățile arhaice de a versifica ale predecesorilor săi.









LA  MOARTEA  PĂSĂRII
           (III)

Plângi Venus, plângeți Cupidoni și voi !
Să plângă orice suflet simțitor !
Se stinse pasărea dragei mele.
Se stinse desfătarea dragei mele,
Mai scumpă ca lumina ochilor.
Ce blândă-a fost ! Stăpâna-și cunoaștea
Pe maică-sa cum o cunoaște-o fată
Și nu-i zbura din brațe niciodată,
Ci tot sărind când ici și când colea
Numai stăpânei sale-i ciripea.


Acum s-a dus pe drumu'ntunecat
De unde nimeni nu s-a înturnat.
Cumplite bezne, blestemate fiți !
Tot ce-i frumos pe lume înghițiți,
Și-acum mi-ați luat frumoasa pasăre !
Vai, ce păcat ! Sărmana pasăre !
Acuma ochișorii dragei mele
S-au înroșit de-atâtea lacrimi grele.



DIANEI

Copii și fetelor fecioare,
Sub pavăza Dianei stăm.
Copii și fetelor fecioare,
Noi pe Diana s-o cântăm !


Fiic-a Latonei, o ! divin
Lăstar din marele tău Tată,
Și care-n Delos, sub măslin,
Ai fost luminii noastre dată,


Ca tu să fii în munți silhui
Și-n verzi păduri să fii regină,
Și-n codrul tainic doamna lui,
Și peste râuri ce suspină.


O ! zee, care te numești,
Când nasc femeile, Lucina,
Zeița din răscruci tu ești
Și luna ce-mprumuți lumina.


Plinind al anului tău crug
În veci cu câte-un drum de-o lună,
Tu umpli casa de belșug
Plugarului, o ! sfântă Lună !


Oricum te vom chema, tu fii
De noi, o ! zee, închinată !
Cu darul tău pe-ai Romei fii
Să-i aperi ca și altădată !





LUI  CICERO
    (XLIX)

Tu, cel mai elocvent dintre nepoții,
Lui Romulus, de azi, o ! Marcu Tulliu,
Și din trecut și din viitorime.
Catul ți-aduce mulțumire ție,
El, chiar cel mai rău dintre toți poeții.
El cel mai rău e dintre toți poeții,
Cum dintre avocați tu cel mai bun ești !



CONSOLARE LUI CALVUS
LA MOARTEA QUINTILIEI
               (XCVI)

De simt vreo mulțumire tăcutele morminte
    Când cade plânsul nostru deasupra lor, fierbinte,
Regretul când învie iubirile trecute
    Și când jelim, o Calvus, prietenii pierdute, -
Quintilia nu-i tristă de moartea-i timpurie,
    Ci veselă când vede cât ți-e de dragă ție.











POEZIE LATINĂ - CAIUS LUCILIUS









CAIUS LUCILIUS
  180 - 103 î.Hr.

Socotit părintele satirei latine, Lucilius și-a petrecut ce mai mare parte a vieții la Roma, în cercul Scipionilor.

Din punct de vedere al conținutului satira capătă la Lucilius, de la bun început, caracterul de critică deschisă, adesea vehementă, la adresa viciilor concetățenilor, fără să menajeze pe nimeni, nici chiar personalitățile influente.

Din cele 30 de cărți de satire scrise de Lucilius nu s-au păstrat decât cca. 1.200. de versuri cu un conținut foarte variat.

Ele veștejesc setea de înavuțire, ca și avariția, luxul, risipa, trândăvia și desfrâul, așa cum se manifestau ele în societatea romană, și nu mai puțin jaful organizat de cuceritori în provincii.

În domeniul literaturii satiricul critică și parodiază stilul bombastic al creațiilor unor scriitori contemporani ca Pacuvius și Accius.

Satirele lui Lucilius, deși nu sunt desăvârșite ca formă, respiră totuși un umor sănătos, tonic, o vervă nesecată, relevate de Horațiu și alți scriitori care au văzut în el un poet de autentică vână romană.







LUI ALBINUS

DESPRE VIRTUTE

Virtute e, Albinus, să știi ce preț să dai
La fiecare lucru din tot ce-n față ai.
Virtute e de-asemeni, ca-n orișice-mprejurare
Să vezi un lucru-n sine și nu cum lumii pare,
Să știi ce-i drept și bine sau ce-i folositor
Și ce-i onest pe lume, ce-i rău, ce-i stricător,
Ce-i împotriva cinstei sau faptă de rușine...
Virtute-i totodată să știi cât se cuvine
Să stărui mai departe în strânsul avuției.
Cât preț să pui pe lustrul ușor al bogăției...
Virtute-i și prinosul de cinste ce-l îndrepți
Celor mai mari ca tine, mai vrednici și mai drepți.
Virtute-i și-nfruntarea în obște și oriunde
A celui care-n fapte perversitate-ascunde.
Pe oamenii de bine să-i aperi ești dator
Și să-i ridici în slavă pentru purtarea lor.
Dorindu-le să aibă mereu de bine parte;
De-a lor prietenie să nu te ții departe...
Virtute-i grija țării s-o aibi în locu-ntâi
Gândind mai rar la tine, și-adesea la ai tăi...


AVARUL

Nu are cal, nici slugă și nici însoțitor,
Ci doar atât: o pungă, sălaș pitacilor.
Cu dânsa stă la masă, ia baia și se culcă,
Speranța, viitorul și viața-i stau în pungă....



PENTRU ROBII PÂNTECULUI

Ce laude, măcrișe, din plin ar merita
Cine-și mai ține sațul cu foaia bună-a ta !...
Gândindu-se la tine, un înțelept de frunte
Cu numele de Leliu, prindea amar să-nfrunte
Pe toți gămanii noștri, mustrându-i rând pe rând:
”O, Publius Galloniu, sac care n-are fund,
Făptură păcătoasă, cinași numai o dată,
Și pe-un nisetru chipeș ți-ai dat averea toată !”




POLITICA LA ROMA

Azi, din zori și până-n noapte, zi de lucru, sărbătoare,
NU se va-ntâmpla să treacă, fără ca în grabă mare
Toată plebea, senatorii, să nu dea năvală-n for,
Țintuiți numai de-o râvnă și purtați de-un singur dor:
Cum prin vorbe mai dibace între ei să se înșele,
Cu ademeniri viclene și cu mii de măgulele,
Chipuri de mironosiță până-n gheare le-a intrat...
Toți dușmani unul cu altul, parcă în război se bat...





CONTRA SUPERSTIȚIEI

...De-aceste iele pământene, de Faun și de Numa scoase
(Pe seama lor ce nu se pune ?), îi intră teama până-n oase.
Precum copiilor le pare orice statuie că trăiește,
Drept adevăr socoate gloata tot ce eresul născocește:
El dă un suflet ce nu este acestor chipuri de aramă,
Iluzii și minciuni deșarte, sărmane măști de panoramă !








AȘTEPTÂND PRIMA ZĂPADĂ....


6wo4zlk.gif picture by Winter







Зимнее настроение...











С новым годом!










1226602662_78.gif picture by Winter













snowlamp2.gif picture by Winter







noelneige7do8.gif picture by Winter










neige-1.gif picture by Winter



lacyo7-1.gif picture by Winter



Korrigan2-1.gif picture by Winter



HPXmasScene.gif picture by Winter



hareketli88pc7.gif picture by Winter



Fentre.gif picture by Winter


ChristmasEve.gif picture by Winter



Chevaldeneige.gif picture by Winter



417227.gif picture by Winter



315835c866e1.gif picture by Winter










305cce53b8cf.gif picture by Winter






0003.gif picture by Winter



12659834_1198707144_11076434_c83cd5.gif picture by Winter



Город зимой на фото GIF



Rīgas nakts .gif



Картинка 45 из 304













Зима











Первый снег~Зима в gif картинках







Новогодние олени











Glittering Funny Merry Christmas Scraps,images,pictures,photos 2010 .



Christmas Scraps  Christmas 2010 Scraps.



Happy Christmas Scraps 2010  Merry Christmas 2010.




















































Январь в Подмосковье. gif







Урок от NATALI:Учимся создавать движение с помощью параметров наложения