Simbolismul este o mișcare artistică și literară de la sfârșitul secolului al XIX-lea - începutul secolului XX, care se opunea naturalismului și parnasianismului.
Potrivit simbolismului, valoarea fiecarui obiect și fenomen din lumea înconjurătoare poate fi exprimată și descifrată cu ajutorul simbolurilor.
Trăsături:
· preferința pentru imagini vagi, fluide, fără contur;
· cultivarea sugestiei cu ajutorul căreia sunt scoase la iveala stări sufletești confuze (melancolie, plictiseală, spaima, disperare etc.);
· Spleenul, nevrozele, nostalgia plecarilor, melancoliile autumnale, obsesia culorilor, a unor instrumente muzicale ale caror sunete exprima stari sufletesti melancolice (clavirul, vioara, fluierul, armonica, pianul, harfa etc.);
· Motivul singurătății, al evadării, al ploii, al orașului, al bolii (tuberculoza);
· Utilizarea simbolurilor cu funcție sugestivă;
· Relevarea corespondentelor care se stabilesc între obiecte și oameni, natura si sentimente etc;
· Sinestezia (perceperea simultană a unui ansamblu de senzații - auditive, vizuale, olfactive etc.: "melodie parfumată");
· Muzicalitatea, sonoritățile verbale, repetiția, refrenul;
· versul liber.
Reprezentanti:
Ch.Baudelaire (considerat precursor),Arthur Rimbaud, Paul Verlaine, Stephane Mallarme, Jean Moreas, Paul Valery.
În România, simbolismul a aparut la revista "Literatorul", a lui Al. Macedonski, care a fost si teoreticianul curentului în literatura română.
Simbolismul românesc are trei etape: etapa teoretizarii (Al. Macedonski), etapa simbolismului "exterior", formal (Ion Minulescu), etapa simbolismului autentic (George Bacovia).
George Bacovia porneste de la poezia simbolistă pentru a crea o poezie metafizică, cu nuanțe expresioniste și existențialiste.
